Am o viatza! In fiecare zi ma trezesc…acelasi.
Ma imbrac cu aceleasi haine demodate si alerg…spre nicaeri.
Acelasi nicaeri, in care vad mereu aceiasi oameni cu fete supte si ochi intunecati.
Lucrez alaturi de sufletul meu..acelasi suflet care niciodata nu-mi observa prezenta.
Vad aceeasi oameni care duc lipsa de nelipsuri si totusi nimeni nu le da niciodata nimic.
Cui ii pasa!? Imi beau portia de viatza, si…ma trezesc. Din nou!
Vad figuri posomorate, extenuate..altele decat cele de dimineata.
Hmmm…gasesc o urma de speranta!
S-a cuibarit la mine pe suflet. Poate era flamanda (nici nu ma mira: exista atatia oameni flamanzi pe strazi…ce sa zic de sperante) O iau in brate, o hranesc cu mangaieri si intru in casa cu gandul sa scriu ceva…cuiva!
POATE TIE… Insa imi lipseste spiritul selectiv pentru a alege una din miile de idei ce-mi trec prin cap.
Pe monitor…ochiul unei lumi virtuale, aceeasi copii inexistenti, bogati si nefericiti se prefac ca-si traiesc stupidele drame amoroase.
Nimic nu s-a schimbat. Nimic nu se va schimba.
Speranta a intrat in rutina. Nici nu mai stiu ce sper sau daca sper.
Nu mai simt plictiseala, dezamagire sau oboseala. Eu…eu le-am avut pe toate, dintotdeauna.

Eu, acelasi eu.

VeritaSaga, Parazitii, Spike & Anonim

Nu folosesc! Nici macar...

Prostii mor pentru ideile celor destepti
Si nu exista oameni 100% corecti!
-------------------------------------------------------------------------
" Need no chances. It's just a game!
I'm in... "